Optimismul
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
“Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
“Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”
George îmi răspunse:
“În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”
“Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.
“Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
“Vrei să vezi cicatricile mele?”
“Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”
“Dar nu ţi-a fost frică?”
“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.
Un tigan excentric si-a botezat copilul “George”!
Întâmplare inedită în comuna ilfoveană Ştefăneşti. Un ţigan din localitate, cunoscut pentru gesturile lui extravagante, a ţinut neapărat să-şi boteze copilul George. Pe consătenii lui i-a amuzat întâmplarea şi spun că n-au mai pomenit aşa ceva. Pentru mulţi, e prima oară când aud de un ţigan pe care să-l cheme George.
Iată ce a declarat Exponatu, unchiul dinspre mamă al băieţelului: “Păi, dom’le, ăsta nici nu-i nume de rom, e nume de cal. Şi-a bătut joc de copil.”
Nici Expertiza, mama lui George, nu a fost de acord cu numele, însă nu a avut cu cine să se înţeleagă. Bărbatul ei a lovit-o brutal la nivelul feţei de fiecare dată când a avut ceva de comentat. Deşi a încercat să-i sugereze subtil variante precum Termopan, Lamborghini şi Leptop, bărbatul nici n-a vrut să audă şi a ţinut-o pe a lui: Ori George, ori Alexandru.
Carusel Potârcă, tatăl copilului, şi-a justificat încăpăţânarea în felul următor: Nu vrea ca fiul lui să ajungă o persoană fadă, care nu iese în evidenţă prin nimic. “E mai bine să râdă lumea de el decât să nu-l bage în seamă”, a precizat Carusel.
Cugetare
Am stat stramba si am gandit drept: sunt asa scarbita de oamenii lingai, fara pic de tupeu… Am aflat daunezi ca o colega de serviciu, care pe fata imi e prietena, prin spate ma vorbeste de verzi si uscate.
Acum sunt in dilema: sa o las in pace (pe ideea “cainii latra, ursu merge”) sau sa ii spun ca stiu. Parca as lasa-o asa ca imi place tare sa vad cum se chinuie sa ma minta…
2 more recruits :D
Am mai primit doi recruti pentru colectia mea de plusuri 
La acestia
se mai adauga Alvin si Ovi 
Nu-i asa ca sunt simpatici?
Back!
Ptiu drace! A trecut ceva vreme de cand nu am mai bifat prezenta pe blog… Deh. Asa fac mereu vara: trag chiulu’
In alta ordine de idei am tot fost ocupata cu cotrobaiul prin oras dupa ceea ce eu numesc “locatia perfecta” pentru nunta noastra… Imi doresc un restaurant (sau nu 
) care sa ne reprezinte personalitatile amandurora si care sa ne indeplineasca macar minimul “pretentiilor” (desi nu consider ca pot numii pretentie faptul ca vreau ca angajatii localului pe care il vom alege sa dea dovada de bun simt si buna crestere…). Oricum, am vizitat deja vreo 8 locatii si mai avem inca vreo 4-5. In mare ne-am conturat o imagine despre ce si cum sta treaba… ramane sa tragem linie dupa ce le vedem pe toate.
Voiam sa va spun ca ieri am fost in renumitul Dragon Rosu sa imi caut o rochitza pentru nunta surorii prietenul meu (pe 19 mai). Am vazut multe modele care mai de care mai impaiate si mai stridente. Intr-un final m-am oprit la una alba cu galben, sau invers, galbena cu alb Destul de acceptabila ca bani, iar modelul este superb
Dupa cumparaturi, am mancat la etaj, la “food court” (in Dragon 1). Daca initial nu am vrut sa ma ating de farfurie, la final mai tipam ca mai vreau o portie, desi nu mai puteam respira de la atata mancare. Va arat si voua si va recomand cu incredere sa mergeti acolo. Eu am mancat pui cu bambus si urechi de lemn, iar iubi meu a avut pui la plita incinsa (tot cu bambus si urechi de lemn, dar sosul ceva mai subtire si avea in plus ardei gras, morcovi si nu mai stiu ce). Miam miam
Abia astept sa ma mai duc!
Dupa Paris… a new me!
Gata! M-am intors. A fost… cea mai tare mini-vacanta ever!! Momentan nu pot sa povestesc prea multe (ca-s la munca si am treaba), insa voi povesti mai tarziu cum a fost si voi pune si cateva poze.
Momentan nu arat decat atat:
Si va spun ca vineri, 16 martie, ora 23:30, varful Turnului Eiffel, a fost cel mai frumos moment din viata mea.
Pana acum
Esec…
Doamne… citeam blogul lui Bogy si ma gandeam… am zis ca o sa ma tin de leapsa aia tacanita. Si nah! Ca n-am facut-o… 
Am fost atat de ocupata si de zapacita in ultimul timp ca abia abia am mai scris cate ceva
Si trebuie sa recunosc ca Fb mananca 3 sferturi din timpul liber. Trebuie sa mai tai din ele si sa ma reorganizez…
Momentan plec…
… dar si cand m-oi intoarce… sa va tineti
Calea spre alcoolism…
Eram asa
Apoi am intalnit o fata
Arata cam asa
Impreuna eram asa
I-am facut astfel de cadouri
Cand mi-a acceptat cererea in casatorie am fost asa…
Vorbeam cu ea la telefon toata noaptea
Iar la birou faceam asta
Cand prietenii mi-au vazut prietena au inceput sa se holbeze la ea asa…
Iar eu reactionam asa
Dar de Valentine’s Day a primit un trandafir de la un tip care arata asa:
Iar ea era asa
Eu eram asa:
Ceea ce mai tarziu a dus la asta
Si la asta
Imi venea sa fac asta
Asa ca am inceput sa fac asta
Acum uita-te la mine…
Fir-ar ele sa fie de fete!
Sa mai si radem :)
Cică o partidă de sex echivalează cu 8 km de alergare!
Cine draq aleargă 8 km în 30 de secunde?!?
Q: Cum se cheama un cioban caruia lupul i-a mancat o oaie?
A: Oaierless
De fiecare data cand ma opreste politia ma simt ca in scufita rosie
- De ce ai rotile asa mari ?
- De ce ai cauciucurile asa late ?
- De ce ai folie ?
Daca cineva arunca cu o piatra in tine, tu sa arunci in el cu o floare. Iar daca floarea este in ghiveci … asa a fost sa fie!!!
Mos Craciun se intalneste cu Bula.
-Ce faci Bula?
-Tund iarba.
-Aici la Polul Nord?
“Înainte aveam o viaţă foarte activă: jucam tenis, fotbal, biliard, şah. Participam la raliuri. Dar totul s-a terminat când mi s-a stricat calculatorul.”
Limba olandeza este incercarea unui marinar german beat de a vorbi in engleza!
Fetele se machiaza , se dau cu creme , parfumuri scumpe, isi aseaza parul in cel mai mic detaliu…
Baietii se uita la ele si zic : Misto cur !
In Oltenia, la ora de fizica se calculeaza t1, t2, …, tn in minute.
Profa: “Cat fu t1 la tine, fata?”
Fata: “15 minute…”
Maria vine in fusta la biserica. In fata, fusta Mariei avea slit care
ramasese deschis… Preotul cand o vede, uita de slujba ce avea sa o tina
si incepe asa:
“Da-i Doamne un ac cu ata!
Ca sa-si coase fusta-n fata!
Ca se vede goliciunea!
Si mi se scoala spurcaciunea!”
Maria era fata batrana a satului si era foarte mandra de conditia ei.
Stiindu-se cu o varsta
inaintata, se duce la pietrar si ii spune:
- Cand oi muri, sa-mi faci o cruce de piatra pe care sa scrie: Sub aceasta
pietrisoara / Doarmea
noastra Marioara. S-a nascut fecioara / A trait fecioara / Si-a murit
fecioara.
Dupa cateva luni, moare Maria. Pietrarul care nu voia sa scrie atata amar
de text, sapa pe
cruce: E Maria dedesubt / Nu are sigiliul rupt.
O vaca si un taur stateau in tarcuri diferite. de cate ori avea vaca chef de o partida il stiga pe taur: Zambileee!
Taurul sarea gardul si o satisfacea pe vaca. dupa trei zile la fel striga vaca: Zambilee!
La care taurul : Zi-mi Zam ca bilele mi-au ramas in gard.
Poezie ardeleneasca
Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gîndit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în peţit!
…- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu’ meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere…
Nu vreu rostu’ să ţi-l stric!
S-o-ntîmplat la vremea sapei,
Noaptea, cînd veneam din Ştei.
Coboram pe firul apei,
Cînd m-am pomenit cu trei…
M-au ajuns la Fundătură,
Şi m-au dezbrăcat pe loc,
Şi mi-au pus năframa-n gură,
Şi tăţi tri ‘şi bătură joc…
- Numa’ spune-mi-i degrabă,
Că pe tăţi îi trag prin şiş!
- Păi nu-i ştiu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auzişi?…
O umblat şi bietu’ tata,
(Şi tu ştii că el nu bea),
Ba-ntr-o crîşma, ba în alta,
Doar de o afla ceva…
Zile au trecut destule,
Si nimica n-o aflat…
Da’ io zic că, după scule,
Nu-s de pe la noi din sat!…
Neatza
Imi pare sincer rau ca nu am mai avut nici o activitate pe blog insa o perioada… o sa iau o pauza. Sunt din ce in ce mai stresata de apropierea atestatului, a examenului de Bac, a excursiei la Paris, a nuntii de argint a parintilor mei (imi doresc sa le fac un cadou mai special si nu am nici cea mai mica idee ce), a lipsei de timp pentru invatat, a lipsei de timp pentru mine…
Sunt ametita rau si pur si simplu simt ca o iau razna… Am inceput sa nu mai dorm noaptea, sa am cosmaruri… Ma simt din ce in ce mai zapacita
Asadar… va rog sa ma iertati si sa ma mai vizitati din cand in cand
Back Home :)
Va scriam aici ca un prieten si-a pierdut cainele. Ei bine, va anunt ca Aki s-a intors acasa la stapanii sai
Limba… romana…
Uneori, in graba, suntem predispusi sa gresim. Nu inseamna neaparat ca suntem prosti; ci doar grabiti. Nici nu vreau sa ma gandesc cate greseli as gasi daca m-as apuca sa caut prin articolele vechi de pe blog
Oricum, pentru ca ma simteam “intelectuala” azi, am citit (mint, inca mai citesc) un articol despre greselile frecvente din scriere.
M-am gandit ca ati putea sa il cititi si voi… Nimeni nu s-a nascut invatat si nu strica sa “ne mai aducem aminte” din cand in cand cum sta treaba cu exprimarea..
Asadar, va invit sa cititi urmatorul articol: http://typography.ro
Ajutor!
Un prieten bun si-a pierdut ieri cainele in zona Salajan din Bucuresti. Este un huski. Va rog din suflet sa il ajutati cumva sa il gaseasca… Dati un simplu share.. poate cineva l-a vazut, poate stie ceva… Este trist si dureros in acelasi timp sa iubesti cativa ani un catel si sa ramai fara el…
Cainele raspunde la numele de Aki. Raman vesnic indatorata
Multumesc!
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=328448320530403&set=a.328448133863755.70529.100000957143928&type=1&theater
Marea Neagra inghetata
This slideshow requires JavaScript.
Pozele zilei
This slideshow requires JavaScript.
Amintiri din copilarie… o parte :)
Vorbeam cu una din colegele mele… cand eram mica si plecam cu parintii mei la tara la bunica, ieseam din Bucuresti spre Alexandria. Si treceam mereu pe langa fabrica de biscuiti Ro
Star. Doamne… ce miros imbietor… Nu ma omoram atunci cu biscuitii si nici acum nu sunt mare fan, insa de fiecare data cand treceam pe acolo tipam la tata sa opreasca sa imi ia cate 3-4 pachete de biscuiti cu cacao pe care ii inmuiam in lapte… Mmmm
La fel de bine, imi amintesc de Eugenia Nu am mai mancat eugenii de ani de zile, insa nici dupa ele nu ma dadeam in vant…
Guma Turbo… tatuaje… vara… fotbal cu baietii… presul cu papusi din fata blocului… elasticul… coarda… lapte gros… capra… prajiturile mamei… nerabdarea ce ma cuprindea in preajma sarbatorilor sau de ziua mea… incercarea esuata a mamei de a-mi face tort cu mere la 12 ani (ziceai ca mancam caramele cu lingurita ) )… cea mai urata zi de nastere de la 13 ani cand mama a avut un accident… bataile cu baietii din pauzele de la scoala… profa de geografie… emotiile examenelor… prima intalnire.. balul bobocilor…
Sa ma opreasca cineva… (
Vreau sa fiu copil iar… fara grija zilei de maine, fara treburi casnice, fara job… “Da-mi Doamne anii de atunci si mintea de acum”…
Cine da si mie un vot? :D
M-am inscris in concursul Kiss4Love de la KissFm si am nevoie de voturi… any help?
http://www.kissfm.ro/kiss4love/ne-iubim-si-atat/347/Oana-Catalina.html
Neatza
Voiam sa va urez o zi frumoasa, plina de realizari…
Eu, din pacate, m-am trezit de la 6:30 si sunt la birou de la 7:30… Mor de somn…
Incredible pictures
This slideshow requires JavaScript.
Posta Ro sucks!
Si nu, nu o spun pentru ca lucrez “la concurenta” sau mai stiu eu ce, ci pentru ca pur si simplu asta e realitatea: they suck!
Am facut comanda la celebra publicatie “Practic in Bucatarie” (si da, sunt mare fan ). Am luat o colectie de 42 de retete, frumos impachetate etc etc la super pret. Trecem peste.
Ideea este ca asteptam sa primesc o recomandata postala. Recomandata ce nu a venit nici acum (am facut comanda acum o saptamana si mi s-a confirmat pe mail a doua zi). Booon. M-am gandit ca poate s-a ratacit avizul postal pentru ca de cand stau aici nu am primit niciodata nimic si.. nah.. am zis ca mai bine ma duc pana la posta sa verific decat sa stau acasa si sa tip.
Vineri am dat totusi un telefon in preaviz pentru ca am o mica problema: mi-a expirat buletinul si timp de 10 zile (inca 5 de acum), nu am act de identitate, nu am o adeverinta de la politie… nimic. Sunt clandestin. Bun. Si sun la posta. La oficiul 82 pentru ca este cel din zona unde stau. Si imi raspunde o tanti. Dupa ce ii explic problema si o intreb cum pot proceda, femeia imi spune ca ma pot duce sa ridic coletul cu permisul…
Ok. In w-end nu am reusit sa ajung asa ca m-am dus ieri.
Ajung acolo, stau la coada (vreo 15min) si cand ajung in fata ii spun doamnei de la ghiseu intamplarea cu buletinul si cu telefonul. La care ea imi spune “regret, dar nu se poate fara buletin”. Pai… stai asa ca am sunat si mi s-a zis ca se poate… Ea nu si nu. Ca nu stie ea cu cine am vorbit eu la telefon, dar nu se poate. Si va dati seama ca m-au apucat dracii! Dupa ce am mers prin frig si prin zapada si am mai stat si la o coada de 15min sa imi spuna ca nu se poate!
Nu putea sa imi spuna la telefon direct?? Nu veni sa stai ca proasta ca nu iti dam!
Acum trebuie sa sun la expeditor si sa rog sa trimit un agent de la mine de la firma sa imi ridice coletul si sa lase rambursul… Va dati seama ca m-am facut de cacat acolo ca nu am ridicat coletul (pentru care oricum nu am primit nici o avizata nimic…)
So… Posta Romana Sucks in primul rand pentru informatiile de kkt pe care le ofera!
Adios!
Anunt oficial ca incepand de astazi nu mai am cont de Fb, nu mai intru pe messenger, nu mai scriu pe blog. Ma retrag intre cei patru pereti ai casei mele unde ma simt fericita si in siguranta alaturi de singurul om din lumea asta care ma poate intelege cu adevarat… M-am saturat de oameni falsi, de sute de prieteni pe care nu ii conosc, de “like”-uri, “share”-uri etc etc… de parca fara astea nu pot trai….
M-am saturat sa fiu inconjurata de oameni care ma dezamagesc incontinuu.. m-am saturat sa ma dezamagesc singura incercand sa ma schimb doar pentru a-mi face prieteni… Cei care ma cunosc ma accepta asa cum sunt… Ceilalti…. sunt liberi sa faca ce vrea.
Ajutoooor!!!
Am primit un mail de la o buna prietena in care ma ruga sa o ajut sa gaseasca o familie iubitoare pentru acest huski. Starea lui de sanatate este foarte buna, insa pozele sunt mai vechi. A mai luat in greutate (are aprox. 24 kg). Cine isi doreste un suflet langa el sa dea un semn… pentru ceilalti va rog sa macar sa anuntati mai departe…
Va multumesc din suflet!
This slideshow requires JavaScript.
